Life is life!

Lumea in care traim este asa de imprevizibila. Uneori suntem sus, alteori jos. Asa suntem conceputi ca fiecare noapte, sa o terminam cu o dimineata. Suntem oameni si asta o simtim zilnic. Binecuvantate finite ce roiesc intr-un musuroi, adevarate filme de imaginatie a creatorului.

Oamenii sunt speciali si de aceea Dumnezeu ne-a binecuvantat facandu-ne asa, rai de la natura. A pus putina constiinta pentru a putea echilibra o balanta perfecta. Traim zi de zi o cascada de sentimente si ne oprim in fata frumoasei lumi.

Avem nevoie de confirmari sa stim ca existam! Nu putem crede ca am putea trai doar ca un fulger in ochii unui copil ce doar isi imagineaza lumea noastra! Stiti ce e frumos? Adesea simtim ca explicatiile savante tin cont de o logica si ne place sa credem ca lucrurile au sens! Viata este asa de frumoasa incat intrece imaginatia lui Kafka din Procesul. Este ilogic de perfecta si inexplicabil de intensa!

Cineva care ne iubeste probabil chiar acum ne vede si rade stand si privind firele de iarba care sunt ude. Niste gazulite capabile sa faca lucruri incredibile!

Traim zi de zi o viata inexplicabila, acoperita doar de titlul cantecului „Life is life!” Avem nevoie de trecut pentru a ne confirma ca suntem aici si de prezent pentru a sti ca a existat un trecut! Viitorul este incert si imprevizibil! Suntem atrasi dar in acelasi timp si respinsi de ideea noului ce ne imbina vietile explorandu-ne imaginatia!

Suntem rodul unui curs al vietii ghidat de Dumnezeu cu subliminalele spirituale ce ne ajuta. Iubirea este insa mult mai complexa, un sentiment rar, asa de abstract incat nu poate fi cuantificat in cuvinte ci doar sadite granite largi cu ajutorul lor.

Oamenii…parasesc de dragul nonconformismului, lasa mari si tari pentru noi inceputuri, nu se regasesc in nimic, se regasesc in tot si traiesc o libertate ingradita de propriile sentimente, temeri si comportamente ce influenteaza.

Se intorc la locuri dragi pentru a capata putere si energia de a continua, sadesc case ce confirma puterea de munca, dar in final parasesc lumea cu sentimente amare sau dulci. Perspectiva oamenilor care vad viata un razboi, se rasfrange asupra comportamentului lor, dandu-le chiar aerul de soldati supravietuitori.

Ar fi pacat sa vedem si sa putem atinge Raiul, fara sa depasim obstacole. Traim sentimente ce ne aduc aminte de consolele aruncate in prafurile dabaraleleor. Societatea de consum nu ne mai lasa sa vedem lumina de la caputul tunelurilor si devedenim niste oameni de zapada. Cadem in plasa timpului, doar supravietuind si asteptand timpul sa treaca.

Suntem creati pentru a trai fara prejudecati si lipsiti de rautatea transmisa de asfalturile incalzite. Dincolo de nori, ne asteapta muzele noastre spirituale, gata sa ne preia si sa ne ofere comoara din cer! Sa pretuim paharele nebuniei de 1 secunda, cat ar valora viata in gradina Raiului si sa ne bucuram de imperfectiunile noastre ca fiinte trecatoare.

Propun sa ne lasam calauziti de spirit si sa trecem obstacolele vietii cu gandul la recompensa divina! Inchei compunerea si spun doar atat…va urez doar flori si pace!!!!!

Petrișor Buruiană

3 septembrie 2018