Deschidere

Deschidere.

Ieșire.

Exod.

Asta încerca robustul și rigidul Mike să-i explice lui Petrișor, referitor la blogul lor care era un fel de jurnal sau log terapeutic.

Mike cunoștea bine logistica webului și a calculatoarelor, în timp ce Petrișor avea datoria creării de content, fiind cu partea artistică.

Petrișor însă nu avea încredere așa de mult în calculatoare și în toată tehnologia asta amorfă, așa că Mike transcria și publica pe net pergamentele primite de la Petrișor, exact cum logofătul îi trimitea corespondența lui Vodă, în vremurile din vechime.

Acum însă, logofătul Mike încerca să îl convingă pe Petrișor să creeze huburi de socializare, un fel de seri literare online, iar un prim pas era să lase ceilalți utilizatori să poată posta comentarii la articolele de pe blog.

Aprecierile articolelor lui Petrișor veneau cel mai adesea, în marea lor majoritate, tot de la alți bloggeri, însă Petrișor nu recepta acest fapt al aprecierii ca venind de la o altă ființă umană, căci toți userii pe net erau atât de impersonali, neavând decât un avatar (o poză), un pseudonim și un mail!

Putea crede chiar că aceștia ce comentau sau apreciau pagina blogului nu erau decât alți roboți, poate chiar agenți virtuali creați de Mike pentru a-l consola pe prietenul său, Petrișor, că lumea îl citește.

Astăzi însă situația avea să se schimbe, și chiar introvertitul Mike avea să preia inițiativa și să îl îndemne pe Petrișor să iasă din carapace și să intre în virtual, în realitatea 2.0, unde orice om putea deveni cine dorea, ascunzându-se în spatele unui nume pentru a-și etala chiar și cele mai ascunse laturi ale personalității.

În spațiul virtual, în acest mediu încă prototipic pentru umanitate, Mike era expertul, psihologul și îndrumătorul lui Petrișor, în timp ce Petrișor era inițiatul ce crea, pășind cu pași timizi în vasta lume a internetului.

Acești doi se completau foarte bine, Mike – robotul, exactul – și Petrișor – artistul, boemul, îndreptat cu atenția către cele spirituale.

Ei erau emisfera stângă (responsabilă cu științele matematice) și emisfera dreaptă (cea cu partea artistică și ludică).

Ei erau cei doi djini, spiridușii de pe umăr care șoptesc în ureche și îndeamnă la fapte bune sau rele, în funcție de polaritatea lor morală.

Ei eram eu. Bun și rău.

Da! Tu cel ce citești!

Fără tine această poveste nu ar exista căci n-ar fi ochi să o citească și minte să o perceapă.

Prin tine există și blogul și mulțumită ție existăm și noi, cei ce creem content. Așa online cum îl citești acum.

Zile frumoase să ai!

Mike

14 septembrie, Brașov

Prin acest articol anunțăm că puteți lăsa și comentarii la articolele noastre de acum încolo.

Autorii