Se facea ca undeva era un orasel Macondo, uitat de lume. Povestea incepe cu o boala ce a fost “asternuta” ce se numea uitare. Oamenii notau numele obiectelor pe animale, pana cand aceasta “Ciuma” a fost eradicata. Asa mi-am dat seama pentru prima oara ce imprevizibila si plina de surprize este opera lui Garcia Marquez, pionierul curentului realism magic.
Voi trece in revista lungul sir de actiuni si personaje sarmante. Voi incepe cu un colonel pe nume Aurelio Buendia. Prea plin de el si cu sangele clocotind, acesta se remarca prin lungile sale incursiuni, iar atunci cand orasul Macondo este ocupat, acesta se razvrateste.
In memoria mea va ramane incantatoarea Rosario, ce ii vrajeste pe toti cu frumusetea ei, Tipic pentru un roman incantator si imprevizibil, aceasta se “evapora”, luand cu ea frumusetea si farmecul imbalsamator al personajului atipic.
Razboiul se termina si satul Macondo iese de sub dominatia statului, fiind condamnat sa se depopuleze. Imi mai aduc aminte si de un personaj, ce avea o sotie si o amanta si nu stia cum sa se imparta.
Alti doi oameni ce fac dragoste mereu, netinand seama de limitele spatiului si timpului. Pe tot parcursul lecturii, am simtit un “miros” dulce amar, Macondo fiind raspandit ca un “drog” prin venele generatiilor, fiecare personaj cu insusirile sale, cu aura sa. Modul dinamic al autorului te face sa te “indragostesti” clipa de clipa, de natura, de razboi, de oameni, de locuri si te determina sa le uiti, ca o pregatire pentru viata reala.
Pe rafturile bibliotecii mele am pus candva mana pe o carte ce semana cu “Un veac de singuratate”, un blestem lasat din generatie in generatie, o dinamica si un talent iesit din comun al autorului, un stil la fel de efervescent, in care personajele capatau trasaturi magice.
Petrișor Buruiană
Accepted Challenge .ro 