De ce?

Alerg, urmarit de umbra marilor zgarie-nori. Razele rasaritului imi zambesc soptindu-mi ca trebuie sa fug. Iau taxiul de la strada cea mare. Ma duce la foisorul de la marginea orasului. De acolo, se vedea padurea cu toata frumusetea ea, lasand parca in alta poveste orasul plin de zgomot.

Doar aici gasesc podul spre casa ta! Trec anii, iar noi intinerim, lasand timpul sa-si faca de cap. Ne nastem batrani si devenim tineri. Ne aflam la aceeasi varsta, de 25 de ani, iar viata e pe sfarsite! Ce noroc sa te revad in gandul meu! O prezenta timida si frumoasa! Imbracata in rosu, iar cerceii sunt 2 cirese!

Poate sunt mort, iar fata mi-e alba! Timpul ne transforma in bebelusi si eu te-am asteptat mult! Mult a trecut de cand in livada ta cresteau rosii iar linistea ne era cununa ce se umplea cu stele, in casa cu miros de iasomie!

Acum, brusc, gandurile ma duc spre un loc special. Sunt inconjurat de flori si diverse plante fascinante, carnivore, gradini cu maci, lalele si multe alte minunatii. O apa imi face cu ochul, iar cand ma apropii, sirene si delfini imi sar in ochi, imbinandu-se cu peisajul padurilor dese, ce se intind de jur imprejurul apei! Parca cerul are putin din surasul tau timid.

Imaginea se schimba iar brusc, ma transfer in Transsiberian. Trenul merge cu mare viteza, iar iarna e pretutindeni. Incredibilul joc al naturii iernand imi ofera o piesa de teatru, imbinand albul cu cenusiul cerului, iar din tren observ natura inghetata combinata cu apusul unui soare aproape rosu.

Ma transfer in casa familiei Teodoreanu si vad livada superba. Inspir aerul ce emana naturalete si esenta de fructe! Ii vad pe cei 3 copii, Olguta, Monica si Danut, si pe cei 2 soti Deleanu la un loc! Bunatatea de pe fetele copiilor si privirile lor pline de energie se rasfrang asupra unei energii generale!

Sunt actor si mi se lasa la discretie elemente pentru decor! Aleg florile de liliac ce impanzesc o alee ce duce spre tine! Te vad imbracata in galben si inima imi tresare! Sufletul imi cere ajutor! Ma apropii si ne luam de mana. Asteptarea a trecut si suntem bucurosi. Mergem pe aleea ce duce spre o fantana. Cobor galeata si sunetul sec ce loveste apa ne dezmiarda urechile.

Aceeasi tu si acelasi eu, urmariti de romantismul dat de luna. Mergem acasa, iar de pe prispa urmarim luna. La piept tin cartea de joc cu numarul 8. Ne despartim in aceeasi stare de regret. Ma vei visa si te voi visa, invartindu-ne gandurile in jurul acestor trairi magice ce ne vor stoarce!

Petrișor Buruiană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s