Râuri

Astazi a trecut o viata…o viata de cand misterul existentei ma invaluia. Muzica se auzea iesind din sufletul nostru si se topea. “Orice vis incepe cu un visator”. Am mostenit sufletul de la Eminescu si temperamentul de la Teodoreanu.

Pe o muzica timida, ascultata in surdina de Sfantul Petru am inceput sa merg si sa visez. Am ajuns in Grecia si am cunoscut locuri. Am gasit oameni si le-am ascultat povestile. I-am binecuvantat si le-am multumit. Ochii mei au vazut Marea de atatea ori… Bineinteles, nu aceeasi Mare. Au vazut o mare uneori mai sarata, uneori mai furioasa, vapoare, nori, nimic iesit din comun pentru un muritor norocos.

Evident, gustand din fructul iubirii, gustand din marul muscat si din lectura de seara ne-am atrofiat. Ne schimbam cand citim unele carti grozave… ca in iubire… sufletul nostru nu va mai redeveni la fel; cu fiecare emotie, il modificam.

Avem sentimente, adesea, alimentate de trairi intense ca e perfect si ca suntem fericiti. Cand ne revenim, fructul oprit al fericirii ne joaca feste, aruncandu-ne din pom. Evidenta saritura, ne lasa cateva mici zgarieturi in inima.

Revenim mai focusati pe parcusul nostru, timpul nu ne mai da voie sa fim copilarosi. Lumea s-a schimbat si s-a transformat intr-un teren de lupta creat doar de calculatorul realitatii noastre defectuoase.

Mai descoperim minunata Floare-de-Nu-Ma-Uita. Nu mai avem bani sa fim buni, timp si spatiu; ne desfasuram vietile in nisip. E o capcana a viitorului totul, iar de dupa baricade, apar dusmanii. O armada de gargauni facuti de capul nostru, la indemnul unei lumi prea triste si inspaimantate.

E dimineata, iti bei cafeaua pe banca, trezit din vis si te intrebi: ce prieteni au mai iesit din viata ta si unde mai orbecaie cei pe care ii aveai in prim plan candva? Sa stii ca oamenii… vin si pleaca; te fac sa lasi in urma parti din tine, ca o masina puternica ce mereu pierde piese. Te deplasezi cu viteza spre o noua zi la finalul careia esti din ce in ce mai putin tu si ai mult din ce isi doreste societatea moderna.

Muzica nu mai suna ca in trecut, are o compozitie putin modificata. Nici tu nu mai stii daca in bine sau in rau. Momentan “Dancing Queen” suna ca un disc inca frumos dar putin prafuit. Usor, bunul gust se degradeaza, facand loc vitezei si mesajelor oribile, alimentate de societatea moderna. Trezeste-te! Este secolul masinilor, telefoanelor si videochat-ului fara scrupule. A inceput lumea in care Dumnezeu este inlocuit si totul este permis!

Ne-am furat visele si am facut loc nonvalorilor moderne, neimaginite nici de cel mai mare scriitor de anticipatie!

Petrișor Buruiană

Viața

Azi imi sevesc cafeaua la St. Petersburg. Este vara, iar strazile superbului oras sunt pline. Ador patria lui Dostoevski! Sunt in vacanta, iar langa mine am o superba prietena. O prezenta plina de sarm si frumusete! Imi povesteste viata ei fascinanta si ii sorb fiecare cuvint! Asa cum sunt eu! Pacatos, demonic si in acelasi timp interesat!

Este o cafea pe care eu o astep de mult! A meritat drumul! Natura si orasul ne imbie la o plimbare! O iau pe fata de mana, iar frumusetea ma face sa ma gandesc la…totul! Un drum…atat imi mai este ingaduit… in Petersburg, alaturi de o icoana a inteligentei si a frumusetii, apoi… poate sa se intample orice!

Ne prinde noaptea si apoi…ne pierdem, goi si marcati de trecerea timpului! Fericirea ne inunda si cadem pe ganduri… pe o banca! De mult nu am mai simtit asta! Lasam timpul sa ne inunde. E o zi din noua mea viata! O privesc. Voi plati aceste clipe de fericire. Ii spun sa nu ma uite! Ramane sa vizitam toata Europa…de mana cu fata ideala pe care deja o cunosc. Asa cum zice Allen in romanul Maytrei…din alta viata.

Clipa se pierde, stiu ca viata e facuta sa traim putin cu adevarat si stiu ca… putine clipe sunt traite ca o muzica…aproape fara cuvinte…un sarut si un suras si o pata de soare, in tara lui Esenin si a lui Dostoevski…acolo unde timpul nu a trecut, acolo unde frumosul intalneste romanticul…acolo unde fantasticul intalneste muntele…unde pamantul respira marii scriitori si ii emana in aer!

Va trece clipa iar apoi…apoi se va termina povestea… insa acum traiesc doar prin ea…o respir si o privesc…of…daca inima ar vorbi…ar povesti 1000 de cuvinte…cu dor…atat. Ma voi trezi la Berlin si ea se va trezi in Romania, mai abatuti de griji, vom juca sah.

Sigur ca vom vizita Berlinul si ne vom saluta, insa…cand timpul va trece, vom fi straini sau iubiti sau poate…prieteni! Vom lua cina si vom admira frumosul oras, stiindu-ne din alte vieti. Vom vizita totul, iar noaptea ne va calauzi…vom petrece dimineata pentru ca in final sa fim doi oameni care doar au trait o secunda din viata unui inger!

In viata anterioara ea a fost Maytrei iar eu Allen! Am fost naiv si pacatos! Asa sunt si acum, din alta viata doar! Speram sa ne mai intalnim si sa ne iubim…asa…inainte ca povestea noastra prea frumoasa sa se incheie!

Vacanta asta am vazut stelele care imi soptesc! Ai trait mult prea putin! Ai iubit, ai fost fascinata si ai reusit sa-ti gasesti sufletul pereche! Asa cum ai visat din copilarie! Un suflet pasnic si bun! Un suflet destept si frumos! L-ai intalnit greu si ai trait putin alaturi de el!

Suntem nemuritori prin esenta sufletului pentru faptul ca traim putin…insa atunci cand o facem cu adevarat, samanta noastra bantuie celelalte vieti doar in cautarea celuilalt din nou! Intuitia este cea mai mare arma a lui Dumnezeu in corpul nostru de simpli muritori.

Sa ma visezi mereu!

Petrișor Buruiană

Scriitori și dictatori [mari personalități] la Accepted Challenge

Bună dimineața, dragi cititori.

Astăzi continuăm seria noastră istorică și facem totodată un anunț la final. Până atunci, la început de weekend, mai învățăm că:

• Zapata: când cei obidiți, precum țărani desproprietăriți, nu mai pot îndura viața în umilință, un om îi poate conduce spre represalii pentru a pune în practică o reformă agrară, precum Emiliano Zapata; 🇲🇽

• Marcel Proust: o fire sensibilă dar și estetician desăvârșit, un scriitor poate lăsa moștenire o operă neterminată dar vastă, în același timp, „În căutarea timpului pierdut”, unul din romanele secolului XX; 🇫🇷

• James Joyce: deși din origini relativ modeste și cu probleme familiale sau de sănătate, un alt scriitor, anglo-saxon de data aceasta, publică un alt roman de căpătâi al secolului XX – „Ulise” – și stabilește noi repere în literatura universală; 🇮🇪

• Stalin: cu o ascensiune politică fără scrupule dar sistematică, Stalin își elimină toți rivalii politici și, ajuns la cârma partidului, reușește să schimbe soarta acestuia, a țării sale, precum și a întregii lumi socialiste ce se îndinde deja pe 2 continente: URSS; 🇷🇺

• Mussolini: gunvernarea totalitară ia forma dictaturii fasciste sub conducerea lui Mussolini la mijlocul secolului trecut, „Il Duce” angrenând Italia în cel de-al doilea război mondial de partea Axei (Roma-Berlin), dar pierzând și el în fața aliaților și a comuniștilor; 🇮🇹

• Mustafa „Kemal” Atatürk: „Cel Perfect” – Kemal, și „Părintele Națiunii” – Atatürk, se dovedește încă de tânăr abil în arta războiului și loial țării sale și poporului din care face parte. Va trece alături de Turcia prin primul război mondial, apoi îi va „muta” capitala de la Istanbul la Ankara, totodată cu tradițiile vechi de secole (califatul, purtarea fesului și a vălului la femei…), ducând Turcia într-o nouă eră, mai modernă. 🇹🇷

Tot astăzi, 5.3.1953, se stinge Iosif Vissarionovici Djugașvili, cunoscut sub numele de Stalin – „Omul de Oțel” (foto).

Mai anunțăm și pe această cale că blogul nostru împlinește 3 ani de WordPress, aducându-vă mulțumiri celor care ne citesc și ne susțin!

Pentru voi pregătim în această primăvară noi surprize, având în plan și continuarea podcastului pe teme literare.

Cu drag, prin scrisul lui Mike,

Accepted Challenge .ro

Personalități socialiste – astăzi în seria noastră

Parcurgând registrul istoric de acum un secol, ajungem și în perioada Revoluției rusești și al lui Octombrie Roșu. Și nu despre Irina Rimes, căci continuăm acum seria personalităților istorice universale cu:

Lev Troțki: unul din părinții socialismului, a reprezentat o alternativă la stalinism dar și o facțiune care a pierdut în fața lui Stalin. Deși a adus un aport major la revoluția din octombrie 1917, a fost ulterior expulzat și hăituit pentru tot restul vieții de către Stalin.

Vladimir Ilici Ulianov – Lenin: produs al regimului represionar imperialist rus, cu fratele mai mare asasinat și el deportat, Lenin este totodată sâmburele revoluției bolșevice din Rusia (1917). Fondator al noului regim în Uniunea Sovietică, tot el previne și asupra unui pericol, tot dictatorial, al celui care îi va urma – Stalin.

Clemenceau: supranumit ”Tigrul”, președintele Consiliului de Miniștri Francez din primul război mondial își avântă țara către victorie, cu discursul plin de elan: ”Eu vreau război!”

Stravinski: cu o muzică de o rezonanță inedită și inovatoare, compozitorul de origini rusești reformulează standardele și trasează traiectorii noi muzicii secolului XX.

(dna) Pankhurst: de la stindardul mișcării emancipării feministe și ale drepturilor politice ale femeilor învățăm că o mișcare socială poate recurge și la măsuri radicale pentru a-și atinge scopurile, dar tot acțiunile pacifiste și pașnice au mai mari sorți de izbândă.

Vă doresc un weekend plăcut,

învățând din istorie pentru pregătirea unui viitor armonios,

Mike

Mari personalități – o nouă serie

Am intrat deja bine în noul an și Mike își continuiă seria de biografii ale personalităților istorice, cu câteva cuvinte în câteva rânduri despre fiecare om de stat sau artist care a inspirat și marcat istoria de la început de secol trecut.

De data trecută și până azi, subsemnatul a mai învățat, de la următorii, că:

• Charlie Chaplin: un om poate spune printr-un personaj (Charlotte) mai mult decât o pot face alți oameni politici în declarații; 🇬🇧
• Lawrence (al Arabiei): căutând să-și găsească menirea și semnificația ca om, o personalitate își poate făuri astfel o legendă, din parcursul propriei persoane; 🇬🇧
• Giovanii Agnelli: în era industrializării în masă a produselor auto, Italia are un reprezentant de seamă, ce va lansa, pe lângă o moștenire de familie ca firma și implicarea în politică sau fotbal (Juventus), și o marcă de renume (Fiat); 🇮🇹
• Albert Einstein: un fizician de renume internațional și secular poate milita pentru cauza pacifismului după ce o descoperire științifico-militară face ravagii în cealaltă parte a baricadei războiului (bomba atomică). Einstein a fost astfel un cetățean internațional; 🇮🇱
• Lloyd George: o figură politică poate avea succes, în ciuda opiniilor opozante majoritare, și să își vadă țara învingătoare în război. Rezolvarea „chestiunii irlandeze” rămâne una din marile victorii ale lui David Lloyd George; 🇬🇧
• Woodrow Wilson: primul președinte american ce scoate SUA din izolaționism și o lansează în postura de jandarm al lumii, eforturile sale de conciliere în politica europeană și mondială nu dau roade trainice (Societatea Națiunilor), Europa intrând după câțiva zeci de ani într-un nou război mondial. 🇺🇸

W. Wilson (foto) moare la 3 februarie, 1924, la Washington.

Sperând că v-am stârnit curiozitatea și pasiunea către bine,

al vostru,

Mike,

6 februarie 2021,

Brașov

Cea mai bună versiune a ta

Astăzi m-am visat pe mine.

Dar nu eram eu ca în toate dățile, când făceam diverse acțiuni sau vorbeam cu persoane cunoscute sau (încă) necunoscute. Mă visasem pe mine cel din viitor, vorbeam cu cea mai bună versiune a mea, cu eul cel ce voi fi în ultima clipă a vieții mele, versiunea mea cea mai îmbunătățită înainte de Game Over și finalul vieții.

Voiam să-l întreb pe eul cel din viitor ca pe un horoscop, să-mi spună ce greșeli să evit pe viitor sau ce fapte să întreprind mai departe ca să-mi fie mai bine, dar această versiune mai înțeleaptă începuse să-mi explice:

• 1. Nu-ți voi dezvălui ce te așteaptă pentru a nu desface taina viitorului și

2. Nici n-ar schimba nimic dacă ți-aș spune. Viața ta a fost deja scrisă, ca un film pe diapozitiv ce așteaptă doar să ți se dezvăluie; clipe ce așteaptă să te întâmpine, cu emoțiile și întâmplările inerente pe care trebuie să le trăiești încă.

Și să-ți mai spun un secret:

3. Nu te vei schimba.

Auzind aceste cuvinte care sunau ca un verdict implacabil, aș fi vrut să-l întreb dacă nu cumva toate strădaniile mele ca om, ale noastre în general, sunt inutile, dar din nou, acest gin îmi tăie întrebarea încă din fașă:

• Nu, nu sunt inutile, și da, știam ce vrei să întrebi. Doar îți știu viața de la cap la coadă, ai uitat?

Toate cursurile tale pe care le vei fi făcut, toate încercările de a empatiza mai bine, de a deveni o persoană mai bună, profesional și nu numai, nu sunt în van. Doar fac parte din viața ta.

Înainte ca acest eu mai bătrân să mă lase în prezent, îmi mai lăsă o ultimă fărâmă de înțelepciune din viitor:

• Acum am să-ți mai demitizez o teorie, una matematică.

Viața nu e o ecuație, unde membrul stâng trebuie să fie egal cu membrul drept, unde numărătorul trebuie să fie egal cu numitorul pentru ca fracția să dea 1, nu este totul un univers 3D perfect simetric.

Ești însă ca o candelă, ce dacă-și dă din lumina proprie altei candele, nu rămâne fără lumină, ci ambele candele vor avea astfel lumină.

Dumnezeu a sădit în fiecare din noi la zămislire o astfel de lumină, o rază divină.

Acestea fiind zise, nu mai ține lumina sub obroc. Luminează și tu alte candele sau primește lumină cu încredere în caz că ți se va stinge vreodată, și astfel toată omenirea va fi un joc de lumini!

Întrevederea noastră se apropie de sfârșit. E timpul să revii la ritmul vieții tale normale.

Îți vei aminti această seară, dar nu și cele ce vor urma.

Și zicând acestea, eul viitorului meu necunoscut îmi zornăi lângă ureche precum un magician un ceas deșteptător.

Suna alarma. Mă trezesc.

Era o dimineață de ianuarie…

Mike,

Ianuarie 2021

Haotic

                Ce spectacol de lumini ȘI CE VIAȚĂ! Am în suflet bucuria unei vieți și veselia tuturor oamenilor! Azi nu ai voie… să clipești, să respiri, să plângi pentru că… vin eu. Vom face o excursie către ‘’Pomul Cunoașterii’’ și vom opri pe aici.

                Te intreb: cum mai e la tine în suflet? Ți-ai adus aminte să zâmbești? Undeva în lumea asta se țin concerte și cineva ascultă Chopin. Nu ai călătorit destul, încât să îți amintești… ce face muntele când tu dormi? Pădurea, unde crezi că mai ascunde atâtea crengi ale pomilor ce așteaptă să te îmbrățișeze?

                Probabil au murit împărați și nu au avut ocazia să îți zică “Noapte bună”! Crezi că ai putea să le faci ziua mai bună cu un zâmbet? Dacă te-ar fi întâlnit… poate că nu mai erai aici, însă… lumea se rotește datorită ție, mie și altora ce așteaptă… o bomboană, un semn, o speranță și… o umbrelă să-mi amintească de tine!

                Rază aprinsă ce vii într-un cuprins al cărții de pe birou! Ha… te-am omorât doar!!!! Timp ce vii furat de o tresărire! Ai furat din mine cele mai frumoase și odioase sentimente, aprinderi si viscole, ninsori și tornade!

             O lume cruda! Nu are sens sa nu dispari in NEANT! Am grijile pe umăr și speranța pe celălalt… culori de toamnă ce se amestecă în râu si formează… PASTEL! Cu căștile la ureche aștept să înțeleg balada sunetelor zbuciumate de când mâncam Pizza și admiram orașul acesta…

                Vreau să las luna să înflorească și cireșii să cânte în 9999 de moduri și să… îmi spună de bine… să lăsăm pomii să se aștearnă zăpada pe ei… am fugit… somnul îmi șoptește că e doar un pește ce cândva… va fi matur și apoi bătrân… bătrânețea… e doar un vis al nostru ce se năruie… așa se năruie… ca o viață de om ce doar trece!

                Vine noaptea… cu ținuta ei de lebădă neagră ce se miră… de oameni și de pești. E o voce care îmi șoptește “ascultă-ți sufletul”, iar el nu te va înșela niciodată! Un om nu poate fi cuprins în cuvinte, pentru că o viață se schimbă după ritmul unei viori și cade… ca petalele macului ajuns in etate. 

                Oamenii sunt așa de complecși și de interesanți încât… nu pot fi decât iubiți și lăsați în unghiul lor… cu suferințe și dinamism. Las drogul vieții să fie trăit de toți și să spună doar că totul și nimic îi vor acapara!

Petrișor Buruiană

Omagiu bunătății!

Un omagiu aduc astăzi actorilor și filmelor vechi ca “Undeva, cândva”. Mi-ar plăcea ca rugăciunea mea pentru “ultimul Superman” să fie dusă de lupi, la Dumnezeu. Nostalgic fiind, aș fi preferat să trăiesc acolo, în timpurile vechi, cu actori și filme clasice bune, mă rog, în cazul meu, cărți bune.

Am călătorit în timp și am învățat că pe oamenii din trecut e bine să îi lași acolo, asta daca nu așa vor ei. E prea scurtă viața să porți dușmănie! Binecuvântată fie dragostea! Merită orice sacrificiu, chiar dacă, după ce ai întâlnit-o sau o întâlnești, nimic nu va mai fi la fel.

Fascinația trecutului ne schimbă și ajungem să petrecem timp, pentru a găsi niște umbre ale trecutului. De asta căutăm nostalgia, pentru că acolo ne-am simțit noi bine! Suntem adaptări ale trecutului, trăite actual!

Undeva ne asteaptă același apus, iar cântecul interior ne duce spre un apus! În fiecare dimineață vedem același soare, dar niciodată la fel! Viața e prea minunată să nu asculți cântecul lupilor, care niciodată nu se opresc a ne călăuzi! Să porți o viață demnă nu e ușor, știind că răspundem de greșelile trecutului și că ne asumăm în spate o marfă ce o vom face mai ușoară, sau mai grea!

Muzica mereu va fi prietenul care te va călăuzi spre adevăr și îți va dicta urmele unei vieți pline de poveri sau de binecuvântări, vei avea prieteni sau dușmani, vei fi bun sau rău, spiritual sau nu, iubitor sau nu, retras și in toate felurile. Tava e servită, iar fiecare alege.

Unde va fi noapte, peste câteva ore va fi și zi! Merită să cauți toată viața iubirea sau să ai scopuri marețe. Suntem dotați cu resurse nebănuite și călcăm cu pași repezi spre ceva ce nu vom mai putea întoarce… timpul.

Așa vrea să scriu acest eseu, ca pe o binecuvântare! Vreau să rostesc această rugăciune ce izvorăște din inimă pentru tot ce a fost omenire și pentru ce va fi! Vom fi martori ale unor șiruri de schimbări majore, ce aparțin rodului unor vieți frumoase, sau nu, pe Pământ!

Așa au trecut anii, înlocuind costumul și pantalonii de stofă cu blugi mulați, muzica clasică cu manele si cărțile cu filme! Acesta e rodul ființei umane, pădurea tăiată si neînlocuită, conducători submediocri și demnitari submediocri!

Un praf de lumină vă mai pot oferi încă, cu această compunere. Să vă spun că mai este timp pentru a sădi pe acest pământ și că soarele nu a apus! A rămas pe cer și ne va aștepta să ne schimbăm într-un glas al rugăciunilor colective ce plutește în aer!

Te salut, iubite cititor, și îți spun că doar noi putem schimba lumea, cu mințile noastre, cu iubirea noastră și cu bunătatea!

Petrișor Buruiană

Scrisoare în noapte

Mi-am însușit deja viața ca pe un drog consumat de abisul timpului. Voi începe să dau noroc cu oamenii a căror viață am intersectat-o și mă voi resemna. Am aflat că…doar oamenii pentru care ai însemnat ceva pleacă…nu definitiv. Dacă soarta va decide că trebuie să ne revedem…se va întâmpla, nu fără scop și nu fără un țel.

Voi continua cu citatul lui Mark Twain care spune că “iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâi când acesta o strivește”. Uneori este nevoie ca uitarea să se producă pentru ca un om să fie iertat total.

Suntem urmăriți ca de un iepure de cursa lungă de plecări, nostalgii, oameni ce pentru noi au fost odată totul iar acum…după ce ne-am lămurit, ne dăm seama că nu era locul lor în viața noastră. Ne transformăm zilnic, până când timpul ne depășește, însă în suflete rămânem cu aroma unui alt drum ce ne putea duce în altă parte.

Gândul omului este alcătuit dintr-o serie de dacă, ce sunt puși cap la cap. Am învățat că este păcat să regreți! Cei ce ne părăsesc, pur și simplu nu trebuie să fie în viețile noastre! Nu ne merită și se vor întoarce doar dacă glasul conștiinței va exista și dacă vor avea curaj să recunoască greșelile!

Mai există problema greșelilor noastre! Mereu am crezut că acestea trebuiesc recunoscute pentru purificarea conștiintei. Mergi în fața celui căruia ai greșit și găsește-ți curajul de a-ți asuma fiecare eveniment cu repercusiuni negative!

Poate în altă viață vă veți întâlni așa cum spune și Allan în Maitreyi. Pentru a putea să te privești ochi în ochi și pentru a putea spune “bună” din perspectiva unui nou început și pentru a nu lăsa datoria să te apese! Nu cred în alte vieți! Am învățat să trăiesc doar în aceasta cu mai multă responsabilitate.

Să nu uiți unde este rana, dacă o vei lăsa să se vindece va crește o altă floare…mereu florile din următoarele straturi au fost altceva. Au fost doar niște trăiri ce au adus un plus…de mireasmă, de frumusețe, de responsabilitate și de maturitate. Ele cresc doar dacă înveți să ierți, să uiți și să îți culegi ce e roditor și trainic.

Este important să nu te legi în viață de oameni care nu au nevoie de tine…vei înțelege toate astea la timp. Dacă ai fost cu adevarat important pentru cineva odată, sufletul lui se va confunda cu tine, iar daca nu…va uita fără a te fi reținut. Va fi doar o ploaie ce s-a intersectat cu momentul cel mai roditor iar daca nu, un blestem pe capul oricui!

Vă mulțumesc pentru atenție din nou, dragi cititori! Cineva se gândește la voi mereu și preferă să rămână acolo! Să fiți binecuvântați!

Petrișor Buruiană

Episodul 3 al podcastului AcceptedChallenge.ro

Bună dimineața!

Cu această postare adăugăm și o categorie nouă pe site-ul blogului nostru,

secțiunea podcast.

Aflat deja la a treia ediție, vă răpim ~20 de minute din timpul vostru pentru a vă relata ce-am mai citit și impresiile pe care ni le-a lăsat lectura noastră recentă sau mai veche.

Ne puteți găsi și pe pagina noastră de Patreon sau pe Anchor.fm, unde este găzduit podcastul nostru.

Disponibil și pe Google Podcasts, Spotify și alte rețele asemănătoare, sperăm ca această secțiune a noastră să fie de bun augur și să vă delectăm și astfel (audio).

Vă mulțumim!

autorii