Ai fost sau doar am visat?

            Ai venit candva pentru ca te stiam. Am trait impreuna sau poate ca ai uitat? Iti mai amintesti marea? Eram acolo si ne-am atras. Sigur ne stiam din stele. Mereu am avut impresia ca doua picaturi ce nu reuseau sa comunice si nu se asemanau. Te-am vazut si te cunosteam. Am calatorit mult impreuna…am fost in Japonia iar sufletele noastre se stiau dintotdeaua. Ne visaseram insa…eram atat de diferiti incat pur si simplu am crezut ca drumurile noastre nu se vor intersecta.

            Iti dai seama ca pentru simplul fapt ca ne-am intalnit, cate forte trebuie sa conlucreze? M-ai uitat…ca pe o floare ce s-a ofilit si a abandonat dorinta ei de a trai, insa, cu toata diferenta…am existat ca un yin si yang, ca doua flori ce faceau parte din aceeasi tulpina. Azi nu e despre personaje, ci despre cum oamenii diferiti hotarasc sa faca lucruri mari, insa nu sunt suficient de privilegiati.

            Iti dai seama cate stele ne-au privit? Ai uitat. Am crescut…ca niste frunze. Tu sigur esti la fel de verde, pentru ca ai pastrat pigmentul in inima. Eu…sunt altfel. Au trecut anii, iar visele se diminueaza, insa un visator inrait nu cedeaza. El e la fel de puternic ca o testoasca ce sta in carapacea ei si asteapta ca pericolul sa plece pentru a iesi din carapace.

            Probabil timpul nu este un obstacol daca stim cum sa-l privim. El ne coace, daca stim cum sa il tratam. E frumos faptul ca astazi ne putem scrie, pentru ca asa ne-am putea intoare cine stie unde? Acolo unde am baut cafea la Manastire si acolo unde avem goluri in suflet, pentru a le repara.

            Natura, muzica, frumusetea, sunt elemente din tablouri frumoase, ce nu mor si se aud la fel, insa, din ce in ce mai clar, exact ca vocile aduse de zane. Muzica unui pian, chitara, toba, nu pot face parte din decorul unei orchestre. Ele vorbesc, incercand sa iti spuna multe lucruri importante. Sunt niste ghicitori adevarate, insa, nu le mai ascultam. Credem ca a trecut timpul…insa nu e asa. Ne spun povesti.

            Am deschis “Cutia Pandorei” iar de acolo au iesit gandurile. Demonii sunt rai daca le dam atentie, insa daca ne grabim, vom trece cu vederea lucrurile lor mari sau marunte. Am devenit prea seriosi. Ochii nostrii catifelati uita sa viseze, uita momente, uita imagini in care niciodata nu ne-au tradat…ochii nu tradeaza, doar asteapta sa ne fie fideli. Oglinda timpului ne indruma spre o viata mai frumoasa, daca privim partea plina a paharului.

            Sa nu uiti…zambeste!!!!!