Oamenii cu demonii lor

Am aflat ca undeva exista un oracol care ne ajuta sa ne gasim proprii demoni si proprii ingeri. In somn, sufletul meu a plecat in Italia, Se facea ca eram intr-un oras mare si  ca mii de oameni erau in centru. Alte sute de stradute inguste duceau pe drumuri inca neumblate de catre mine. Am inceput sa alerg pe una dintre stradutele alese de privire si sa imi urmez calea ce mi-a fost urzita si pe care am simtit-o mereu ca pe o carte buna ce nu am reusit sa o joc.

            Se facea ca in drumul meu, erau cateva blocuri ce se terminau cu intrarea intr-o padure. Am urcat pe scarile unuia, la o mansarda. Acolo am batut la o usa de unde mi-a raspuns o fata frumoasa si tanara. Culoarea creola a pielii si ochii caprui si mari erau trasaturile ce faceau din fiinta fragila, o prezenta aparte.

            M-a salutat. Mi-a spus ca ma asteapta si m-a invitat intr-o camera in care peretele era tapitat cu carti de joc. Rafturi cu cafea si nenumarate globuri de cristal acordau camerei un alt aer special, iar parfumul fetei imi amintea de ceva magic din Harry Potter.

            Femeia a scos dintr-un sertar un pachet de carti. Le-a amestecat si a scos 7. Poze cu trecutul si ce m-a marcat, oameni dragi si o parte din mine ce a fost ruinata, frumos. A scos alt pachet de carti ce le-a amestecat scotand inca 7. Erau cativa demoni ce se tineau dupa mine si nu imi dadeau pace urmandu-ma si actionand asupra mea. Ingeri ce dadeau lupte cu aceste fiinte malefice si campuri de razboaie.

            La un moment dat femeia mi-a vorbit explicandu-mi ca fiecare om are trairi, demoni si trecut ce ne influenteaza. Fiecare om are un oracol ce este un spirit intruchipat in om, ce are misiunea de a-l proteja. Superba prezenta feminina mi-a spus si ca toate imaginile ce ne-au fost date de Dumnezeu au ca scop dezvoltarea noastra.

            La un semn, fata a disparut si se facea ca vad Pamantul de undeva de la o inaltime de cativa metri si regiunea unde eram acum. Undeva, la cateva sute de metri, un rau trecea prin padurea din apropiere. Acolo, creaturi de mult uitate traiau in comuniune, padurea fiind protejata.

            Ansamblul unei noi comunitati se arata, asa zisii demoni mergeau pe drumuri, Ingeri si oameni. Am inteles ca era un loc al celor alesi. Erau oameni dezvoltati spiritual, cu un soi de latura spirituala aparte. Atlantida era readusa la viata prin aura aparte si nemaivazuta de mine, M-am trezit si am inteles ca dincolo de lumea nevazuta, ne asteapta imprevizibilul, iar calea unei lumi mai bune nu este decat dezvoltarea spirituala ce vine ca o recompensa asupra faptelor bune si dedicarii lui Dumnezeu.

Petrisor Buruiana